vineri, 15 decembrie 2017

Ultimul salut Majestatii Sale Regele Mihai I de Romania







Cuvintele Majestatii Sale Regele Mihai I de Romania.

"De departe vă vorbesc și anul acesta, cu aceeași iubire de patrie și cu nădejdi sporite. (...)
Precum în viața oamenilor, tot astfel și în aceea a popoarelor: cel ce știe a răbda, neclintit în ființa sa,iese la lumină fără știrbire.”

















Sotul meu a scris sentimentele lui in acele clipe .

12/12/2017, după 700 de km de goană nebună la miezul nopții am oprit mașina în fața unei bisericuțe mici grecești din centrul Lausanne-ului, un orășel cochet din Elveția "franceză"... poarta deschisă, dar ușa bisericii închisă nu dă niciun semn de activitate, îmi zic în gând, am ajuns prea târziu dar îmi fac curaj, apăsa clanța și surprinzător ușa se deschide, mă uit în dreapta și văd o măicuță, spun cu voce tare: Bună seara, se poate? Măicuța îmi răspunde cu voce stinsă: Da! Deschid larg ușa și în fața mea, la vreo 5 metri se află corpul neînsuflețit al ultimului rege al României acoperit de drapelul cu însemne regale... Deasupra acestuia o icoană simplă și o cruce la fel de simplă dintr-un metal argintiu... Inima începe să bată într-un ritm din ce în ce mai nebunesc, eu un republican convins, născut undeva în meandrele Galațiului am ocazia să mă reculeg lângă rămășițele pământești ale celui care a fost unul dintre cei mai complecși, controversați și compleți fii ai României, Majestatea sa regele Mihai I al României, ultimul mareșal al armatei române sub ale cărei steaguri am servit și eu Patria bine/rău așa cum am știut și ultimul om din lume cu nu'ș ce funcție de mare episcop al bisericii ortodoxe, funcție oferită de calitatea lui de monarh... Regele e singur, atmosfera din biserica emană singurătate, singurele persoane sunt: Eu, soția mea, 3 măicuțe și o femeie despre care am aflat mai târziu că a făcut parte din personalul care l-a însoțit până când a respirat ultima dată... 2 dintre femei împletesc o coroniță funerară din crini și alte câteva flori albe...Îmi dau seama cât de norocoși suntem, aveam onoarea de a medita lângă cel care a fost Mihai de România, îi șoptesc: Nu fi trist Majestate, nu ești singur, eu/noi suntem aici, stăm cu tine cât putem dar mâine (adică azi 13/12/2017) România te va primi și onora așa cum ar fi trebuit să o facă în '92 dar Iliescu și banda lui de criminali au făcut tot ce au putut ca să te despartă și să te îndepărteze de poporul care voia o schimbare profundă și te-a primit cu urale și flori...
Emoții puternice, sentimente contradictorii zguduie republicanul din mine, pentru România monarhia e o utopie, hienele au acaparat osul și nu îi vor da drumul, niciodată... Birocrația, Europa și ceilalți factori externi nu vor permite asta niciodată...
Am zăbovit vreo oră pe acolo, am vorbit multe cu regele bunicilor mei și am aflat și multe răspunsuri... Cred că noi am fost ultimii care au avut onoarea de a se reculege lângă omul care a scris o pagină de istorie a României mari, o fi bine, o fi rău nu e dreptul meu de a judeca pe nimeni dar va rămâne întotdeauna în sufletul meu momentul în care am fost lângă un rege adevărat... Astăzi când vedeam funeraliile de stat îmi zâmbea sufletul, de data asta așa-zisele personalități ale politicii românești s-au rugat după noi... au atins drapelul regal după noi și admirau o coroniță făcută sub ochii noștri... crucea simplă de lemn a mângâiat ÎNTÂI sufletul diasporei și după aceea a deschis drumul spre destinația finală, Curtea de Argeș.
La sfârșit mi-am dat seama ce înseamnă de fapt regele pentru mine...el a fost cel dintâi și cel mai mare exilat politic și economic al României din ultimul secol, nu mai suntem singuri, de acolo de sus Majestatea Sa veghează asupra poporului său constrâns de vechii și noii comuniști la o viață departe de meleagurile natale...
Iertare Majestate și drum bun printre stele...
p.s. Dacă vă place postarea și simțiți la fel ca mine, distribuiți să îl facem și mai cunoscut pe Rege măcar acum după moarte dacă în timpul vieții am dormit pe-o ureche...

cuvintele sunt scrise de sotul meu  Daniel.Nicolau.


Drum bun spre stele Majestate.


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu